Urcarea înapoi

Jos nu mai e nimic de făcut decât să se întoarcă și să urce înapoi. Urcușul e mult mai lent decât coborârea și mai greu decât se aștepta. Se oprește de două ori pe drum. De fiecare dată se preface că s-a oprit ca să se uite la priveliște.

At the bottom there is nothing to do but turn around and climb back up. Going up is much slower than going down, and it is harder than she expected. She stops twice on the way. Both times she pretends that she is stopping to look at the view.

Pe una dintre treptele ude de jos e o patelă, un mic melc de mare. Stă într-o adâncitură mică în piatră. Adâncitura are exact forma cochiliei ei. Patela s-a întors în același loc ani de zile și și-a făcut încet acolo un culcuș. Noaptea iese să mănânce. În fiecare dimineață își găsește din nou drumul spre casă.

On one of the wet lower steps there is a limpet. It is sitting in a small dip in the stone. The dip has exactly the shape of its shell. The limpet has come back to that same place for years, and slowly made a seat there. It goes out at night to eat. Every morning it finds its way home again.

De sus vede insulele din apă. Sunt cu totul diferite. Faleza aceasta e calcar palid, plin de găuri și peșteri. Insulele acelea sunt din granit roz, stânci mari, netede și rotunde, puse unele peste altele.

From the top she can see the islands out in the water. They are completely different. This cliff is pale limestone, full of holes and caves. Those islands are pink granite, big smooth round rocks piled on top of each other.

Polly stă pe zidul vechi și se uită pentru ultima dată în jos, de-a lungul tăieturii din stâncă. Aproape două sute de trepte, făcute de mână, coborând o faleză până la o cană de apă rece. Apoi zboară spre nord, de-a lungul coastei.

Polly sits on the old wall and looks down the cut in the rock one last time. Almost two hundred steps, made by hand, going down a cliff to a cup of cold water. Then she flies north along the coast.