Stânca care s-a desprins

Și mai jos, Polly coboară și întâlnește un vecin. Afară, în apă, destul de aproape, e un turn înalt de stâncă palidă. Valuri albe se sparg în jurul bazei lui. Oamenii îi spun Firul de Nisip. E o glumă, pentru că e cam cât o biserică mică.

Further down still, Polly goes down and meets a neighbour. Out in the water, quite close, there is a tall tower of pale rock. White waves break around the bottom of it. People call it the Grain of Sand. That is a joke, because it is about as big as a small church.

Nu a fost mereu acolo. Acum vreo opt sute de ani făcea parte din faleza aceasta. Apoi valurile au luat stânca de dedesubt, iar turnul a rămas singur în mare. Polly se uită la el. E mai subțire jos decât sus. Marea încă lucrează la el.

It was not always out there. About eight hundred years ago it was part of this cliff. Then the waves took away the rock underneath, and the tower was left alone in the sea. Polly looks at it. It is thinner at the bottom than at the top. The sea is still working on it.

Un pescăruș zboară pe lângă ea. Acesta e special. Nu e unul dintre pescărușii gălăgioși care se țin după bărci și iau mâncare de la oameni. E un pescăruș de Audouin. Nu ia niciodată mâncare de la alte animale. Își prinde singur peștele, în larg.

A gull flies past her. This one is special. It is not one of the noisy gulls that follow boats and take food from people. This is an Audouin's gull. It never takes food from other animals. It catches its own fish out at sea.

Pescărușul zboară departe deasupra apei, până când Polly nu-l mai vede. Se uită din nou la stânca înaltă și la spațiul dintre ea și faleză. Spațiul acela a fost cândva piatră tare.

The gull flies away over the water until Polly cannot see it. She looks again at the tall rock, and at the space between it and the cliff. That space was once solid stone.