Stânca care s-a desprins

Și mai jos, Polly coboară destul cât să întâlnească un vecin. În apă, atât de aproape încât are impresia că ar putea plana până la el, se înalță un singur turn de stâncă palidă, cu marea spărgându-se albă în jurul tălpii lui. I se spune Firul de Nisip, ceea ce e o glumă, pentru că e cam cât o biserică mică.

Further down still, Polly comes down far enough to meet a neighbor. Standing out in the water, close enough that she feels she could glide to it, is a single tower of pale rock with the sea breaking white around its foot. It is called the Grain of Sand, which is a joke, because it is roughly the size of a small church.

Nu a stat mereu acolo. Acum vreo opt sute de ani făcea parte din faleza aceasta, lipit de ea, obișnuit. Apoi valurile au terminat treaba la care lucraseră dedesubt, stânca de legătură s-a dus, iar turnul a rămas singur în mare. Polly îl privește o vreme. E mai subțire jos decât sus. Marea încă lucrează.

It has not always been out there. About eight hundred years ago it was part of this cliff, joined on, ordinary. Then the waves finished the job they had been working at underneath it, and the connecting rock went, and the tower was left standing alone in the sea. Polly looks at it for a while. It is thinner at the bottom than at the top. The sea is still working.

Un pescăruș trece la nivelul ochilor ei, și pe acesta merită să-l urmărești. Nu e unul dintre cei gălăgioși care se țin după bărci și fură cartofi prăjiți de pe zidul portului. E un pescăruș de Audouin și nu umblă deloc după resturi. Își câștigă traiul în larg, vânând pește, ceea ce pentru un pescăruș e aproape o chestiune de principiu.

A gull comes past at eye level, and this one is worth watching. It is not one of the loud ones that follow boats and steal chips from the harbor wall. This is an Audouin's gull, and it does not scavenge at all. It makes its living out at sea, hunting fish, which for a gull is almost a matter of principle.

Pleacă deasupra strâmtorii, cu lumina în spate, până când Polly îl pierde din vedere. Se uită din nou la stânca rămasă în picioare, la golul dintre ea și faleză, și se gândește că golul acela a fost cândva piatră tare, peste care cineva ar fi putut trece pe jos.

It goes out over the strait with the light behind it until Polly loses it. She looks back at the standing rock, and at the gap between it and the cliff, and thinks about how that gap was once solid stone that somebody could have walked across.