Un grăunte de sare

În ultima ei dimineață, Polly a zburat până la capătul orașului. Acolo, lângă mare, este un far mic și alb, lângă o biserică rotundă. De aici, orașul arăta din nou ca o corabie.

On her last morning, Polly flew to the end of the town. A small white lighthouse stands there by the sea, next to a round church. From here, the town looked like a ship again.

Bărcile de pescari ieșeau din port una câte una. Clopotul din turn suna peste acoperișuri. În piață, bărbatul cu vioara stătea singur în prima lumină.

The fishing boats left the harbour one by one. The bell in the tower rang over the roofs. On the square, the man with the violin stood alone in the first light.

Polly încă simțea gustul unui grăunte de sare. Marea, soarele și mâinile răbdătoare l-au făcut, la fel, de mai bine de șapte sute de ani. Sarea a construit acest oraș alb.

Polly still tasted one grain of salt. Sea, sun and patient hands made it, the same way for more than seven hundred years. Salt built this white town.

A zburat o dată în jurul orașului. Apoi s-a ridicat pe vântul dimineții. Corabia de piatră s-a făcut mică în urma ei. Marea din fața ei era largă și luminoasă.

She flew once around the town. Then she rose on the morning wind. The stone ship grew small behind her. The sea in front of her was wide and bright.