Scara și povestea despre ea

De sus, treptele arătau rău. De pe prima treaptă, arată și mai rău. Coboară cam sub același unghi ca o scară de mână sprijinită de un perete, și nici nu sunt de fapt o scară. Sunt un șanț tăiat în stâncă, pe alocuri cam cât o ușă de lat, în altele mai îngust, cu marea verde pal la fundul crăpăturii. Polly sare pe primele câteva și le găsește inegale. Fiecare treaptă are o înălțime puțin diferită.

From the top the steps looked bad. From the first one down, they look worse. They fall away at about the same angle as a ladder leaned against a wall, and they are not really a staircase at all. They are a groove cut into the rock, roughly as wide as a doorway in places and narrower in others, with the sea showing pale green at the bottom of the gap. Polly hops down the first few and finds them uneven. Every step is a slightly different height.

Există o poveste despre locul acesta, și o spune toată lumea. În anul o mie patru sute douăzeci, o armată din Aragon a asediat orașul, iar soldații ei ar fi săpat întreaga scară în faleză într-o singură noapte, în secret, ca să urce și să cucerească cetatea prin surprindere.

There is a story about this place, and everyone tells it. In the year fourteen twenty, an army from Aragon laid siege to the town, and its soldiers are said to have carved this entire staircase into the cliff in one single night, in secret, in order to climb up and take the citadel by surprise.

E o poveste minunată. Și aproape sigur nu e adevărată. Un cercetător a studiat atent problema acum mai bine de o sută de ani și a arătat două dificultăți. Mai întâi, nimeni nu poate tăia aproape două sute de trepte în calcar masiv într-o singură noapte. Apoi, de-a lungul acestei porțiuni de zid existau turnuri de pază, iar niște oameni care bat în stâncă toată noaptea nu trec ușor neobservați.

It is a wonderful story. It is also almost certainly not true. A researcher looked at the problem carefully more than a hundred years ago and pointed out two difficulties. First, nearly two hundred steps cannot be cut into solid limestone in one night by anybody. Second, there were guard towers along this stretch of wall, and men hammering at rock all night are not easy to miss.

Polly se așază pe o treaptă, cam la o treime din drumul spre mare. Sub ea, o pasăre marină mare vine planând de-a lungul falezei, atât de jos încât vârful aripii aproape atinge apa, și nu bate din aripi nici măcar o dată pe tot drumul. Adevăratul răspuns la întrebarea cine a tăiat aceste trepte, și de ce, se află undeva mai jos.

Polly sits down on a step about a third of the way toward the sea. Below her a large seabird comes gliding along the cliff, so low that its wingtip nearly touches the water, and it does not flap once the whole way past. The real answer to who cut these steps, and why, is somewhere further down.